Se întâmpla deseori sa cauti un loc unde sa poti sta linistit. Un loc unde sa poti primi puterea de a spera în fericirea ce refuza cu îndârjire sa se lase gasita.

Un loc în care iubirea nu te costa prin faptul ca ti se ofera. Un loc al bucuriei care nu te lasa mai apoi golit si cu un sentiment mai apasator de singuratate, ci o bucurie ca un izvor proaspat care nu seaca.

Un loc al adevarului. Rostit simplu din inima unui Tata care asteapta ca fii risipitori sa îsi gaseasca adapost in bratele Sale deschise. Un loc în care sunt lacrimi fie de bucurie, fie de durere, dar curate, daruind pace si echilibru duhovnicesc.

Un loc in care speranta nu este o vorba rostita pentru altii ci o realitatea pe care o poti vedea infaptuindu-se cu tine. Un loc in care sunt ferestre deschise catre...Dumnezeu. Prin care lumina Soarelui Neprihanirii aduce caldura sufletelor peste care a venit crivatul si înghetul.

Nu stiu un alt loc în care Pâinea Vietii si Izvorul Apelor Vii sa se ofere celor flamînzi si însetati. Nu stiu un alt loc unde cei truditi si împovarati sa primeasca odihna pentru suflet. Eu stiu doar un sigur loc de acest fel: BISERICA!